CSR – o platforma comuna pentru politicieni, oameni de afaceri si activisti?

Proximitatea alegerilor europarlamentare, cu o campanie concentrata grosso-modo pe opozitia dintre national si comunitar, a scos in evidenta multitudinea de subiecte importante absente din discutia publica.

Unul dintre subiectele foarte importante care a lipsit cu desavarsire din dezbatere atat la nivel european, cat si national, a fost si dezvoltarea durabila. Nevoia acesteia o simtim cu totii, fie ca suntem politicieni, oameni de afaceri sau activisti de mediu sa spunem. Ca vrem sau nu sa recunoastem acest lucru, fara dezvoltare economica nu ne putem mentine sau imbunatati standardul de viata, dupa cum, fara o gestionare responsabila a dezvoltarii, este clar ca standardul de viata ne va fi afectat pe termen mediu si lung.

Cum se face astfel ca aproape nimeni nu discuta despre acest subiect, in campanie sau in afara acesteia?

Din varii motive, poate ca actorii mentionati nu-si doresc sau nu au mijloace pentru a contribui la un mediu economic responsabil: politicienii sunt ocupati cu critici reciproce lipsite de substanta, oamenii de afaceri nu vor sa investeasca fara castiguri pe termen scurt, iar activistii vor de cele mai multe ori “totul sau nimic” de la primii doi actori. De ce nu sunt ei toti egoisti pana la capat? In definitiv, responsabilitatea sociala ar reprezenta pentru politicieni un punct de imagine important, pentru oamenii de afaceri ar fi un marketing extrem de bun, iar pentru activisti ar constitui un subiect de presiune ceva mai moderat si mai usor de sustinut cu succes, inclusiv din perspectiva obtinerii unor finantari pentru proiectele lor.

De curand, pe 15 aprilie 2014, Parlamentul European a adoptat o Directiva care, cu nuante, va face obligatorie raportarea non-financiara (mediu, societate, etica in afaceri, relatii de munca etc) pentru companiile comunitare cu mai mult de 500 de angajati. Nu vom intra in amanuntele acestei legi, pe care le vom detalia intr-o interventie ulterioara, insa este de neinteles lipsa de reactii in spatiul public vizavi de ea. Daca la nivel european putem intalni cateva ecouri ale acesteia, in Romania, cu exceptia catorva oameni si portaluri online de specialitate, publicul larg nu stie ca, in curand, companiile autohtone vor fi obligate sa fie transparente si in ceea ce priveste responsabilitatea sociala. Iar studiile au aratat ca obligativitatea legala a raportarii, oricat de flexibila ar fi, nu doar ca pune pe agenda companiilor responsabilitatea, ci schimba chiar si practicile interne corporative.

Prin urmare, sustenabilitatea, ca tema publica, si responsabilitatea sociala corporativa, ca practica a sustenabilitatii in institutii si companii, este necesar sa constituie o platforma comuna pentru societate nu doar la nivel european, ci si la nivel national. Dupa cum se vede, ea este si la indemana. Doar ca trebuie constientizat acest lucru. Tuturor ne-ar fi mai bine!

Photo credits: http://www.uaprogressiveaction.com