Unde dai, cine crapa si care tipa

Companiile aleg voluntar sa faca programe de CSR pentru ca vor sa demonstreze tuturor ca sunt cetateni sociali ai comunitatilor din care fac parte si nu doar cautatoare de profit. Si da, companiile gresesc, si da, uneori unele companii profita de anumite situatii si comit chestiuni la limita legii sau chiar ilegale, dar nu inseamna ca trebuie blamate toate organizatiile si generalizand situatia.

Am trait o saptamana de foc, la propriu si la figurat, odata cu rezultatul referendumului din Grecia, care ameninta stabilitatea zonei euro si chiar mai departe, a intregii UE. Evenimentele interne au tinut si ele agenda publica incarcata (avem tot felul de actiuni elucubrante, de la construirea de moschei la privilegiile pentru clasa conducatoare), astfel ca cele 40 de grade de afara au incins si mai tare spiritele in randul tuturor.

In primul rand, referindu-ma la ordonanta legata de marirea salariilor demnitarilor (care inteleg ca devine un cartof incins in randul coalitiei de guvernare), intr-o perioada atat de agitata, intern si extern, este iresponsabil sa incepi sa arunci cu bani in oricine, si mai ales in conducatori, marindu-le salariile, in conditiile in care reformele sistemice necesare nu isi continua cursul, ba chiar nu se mai intampla deloc. Si nu e vorba de populism sau nu, ci de o echitate economica si sociala. Ba chiar anuntatele masuri de marire a diferitelor pensii privilegiate, salarii etc, vor duce la o instabilitate a cresterii economice, si asa extrem de fragile, punand presiune pe dezvoltarea sustenabila viitoare.

Vazand toate acestea, nu am putut sa nu ma gandesc la diferentele dintre mediul public si cel privat, la ideea de responsabilite dintre cele doua medii si mai ales la modul in care cetatenii reactioneaza la agenda publica. De fiecare data cand o companie greseste sau da cu bata in gard, reactiile sunt vehemente. Si daca nu sunt cazuri flagrante, unde este nevoie de reactii pe masura (si de actiunile institutiilor abilitate sa le penalizeze), nu inteleg tot timpul blamarea companiilor doar pe motivul ca ele, capitalistele, ne subjuga pe noi ceilalti. Aud tot felul de reactii cum bogatiile tarisoarei noastre (biata de ea!), sunt exploatate masiv de multinationalele din vest si cum acestea, niste hraparete nu fac altceva decat sa ne tina sub robia lor. De altfel, acest discurs populist si nationalist, extrem de periculos, care s-a propagat in multe tari este baza extremistilor de pe esichierul politic si baza pentru miscari pe care nu le-am mai dori traite: nazism, fascism, dictaturi de orice fel.

Si asa ajungem iar la CSR (ca despre asta e vorba in toate) si pentru ca vorbim de particula corporativa din concept, le cerem companiilor sa faca si sa dreaga, sa fie cetateni, sa fie sustenabili, sa respecte, sa ajute etc. Si de acord ca trebuie sa fie asa, avand in vedere amploarea actiunilor lor intr-o economie si a consecintelor in cazul oricaror decizii gresite sau la limta legalitatii (vedem ce se intampla acum in cazul Lukoil).

Aici se cere un amendament: companiile aleg voluntar sa faca programe de CSR pentru ca vor sa demonstreze tuturor ca sunt cetateni sociali ai comunitatilor din care fac parte si nu doar cautatoare de profit. Si da, companiile gresesc, si da, uneori unele companii profita de anumite situatii si comit chestiuni la limita legii sau chiar ilegale, dar nu inseamna ca trebuie blamate toate organizatiile si generalizand situatia. Sa bem niste apa rece (sau sa dam cu dusul rece pe noi, sa ne racorim bine) si apoi sa mai reflectam la ceea ce spunem sau gandim. Orice companie din lumea asta, indiferent de marimea ei, de natura ei, are scopul de a face profit. Punct! Nu sunt organizatii de suport, de caritate sau de miluirea “enoriasilor” ce propovaduiesc la poarta lor.

In acelasi timp, companiile aleg sa isi duca operatiunile in alta tara sau sa se extinda pentru a gasi noi oportunitati de crestere si de dezvoltare, piete de desfacere, forta de munca competitiva si mai ieftina etc (stiu ca va spun lucruri economice de baza, dar din ce vad intr-o parte a presei si in discursul unor lideri de opinie si oameni politici, se pare ca trebuie sa ne reintoarcem la baza, ca poate am uitat de unde am plecat si spre ce ne indreptam). Si companiile locale fac acelasi lucru, vor sa obtina profit, si sa se extinda, daca reusesc, pentru a creste piata de desfacere, masa de consumatori etc. Din nou este o chestiune voluntara si tine de dinamica organizatiei. Companiile sunt entitati private, care vin intr-o alta tara sau se nasc acolo.

Si intorcandu-ma la mediul politic, cred ca de cele mai multe ori uitam ca noi, cetatenii, nu dam vot companiilor, ci politicienilor, pe care i-am ales sa ne reprezinte interesele si nevoile. Ei sunt cei care trebuie sa vegheze la bunul mers al lucrurilor intr-o tara, sa ajute la contributia ei si la dezvoltarea acesteia si sa evite derapajele de orice fel. Teoretic, ca vedem ce se intampla in lumea reala.

Noi nu mergem la vot sa ne alegem companiile care sa ne reprezinte, ci pe politicieni. Din pacate acestia nu fac CSR. Deloc. Insa, fac exact contrariul, se folosesc de populisme ieftine si de discursuri fade, dar pline de aplomb, ca sa ii prosteasca pe cei ce pot fi prostiti, de modul in care apara ei tara, desi hraparetii capitalisti au venit sa o fure!
Mai tineti minte sloganul: Nu ne vindem tara! Asa e, nu o vindem, le-o dam politicienilor degeaba, sa faca ce vor ei cu ea si sa ne-o fure singuri, fara drept de apel! As vrea sa vad mai multe reactii la fel de vehemente si in cazul politicienilor, asa cum vad reactiile in cazul companiilor. Oamenii ameninta ca nu mai cumpara produsele companiei, ca nu mai fac, ca o fi, ca o pati. Sa vad cum nu ii mai voteaza pe politicieni, cum ii taxeaza la orice greseala, cum iau atitudine, cum sunt proactivi in a-i admonesta la orice greseala.

Spuneam intr-un editorial anterior de PSR – responsabilitatea sociala publica. Aceasta ne lipseste acum mai mult ca oricand. Ca CSR se face si se va face, vedem ce se intampla cu directiva UE legata de raportarea non-financiara care va impune companiilor cu peste 500 de angajati sa raporteze toate aspectele non-financiare, obligatoriu, din 2017.

As vrea sa impunem si clasei politice (presedinte, guvern, in intregime si pe fiecare ministru, parlament in intregime si defalcat pe fiecare parlamentar, ministere, primarii, consilii judetene, celelalte institutii publice) o directiva care sa le impuna sa ne raporteze toate actiunile lor.

Sa vedem si noi cat de transparenti sunt si ce fac efectivi cu banii, si care sunt actiunile concrete, care ajuta cetatenii si le imbuntatesc viata. Ca asa general stim, dar niciodata in detaliu. Orice actiune a lor, in orice directie. Cam ca rapoartele GRI pe care le fac companiile, ca sa vedem ce cum fac ei responsabilitate sociala. Si atunci sa vedem cine fura tara: companiile sau politicienii?

credit foto: © Photographer: Ljupco | Agency: Dreamstime.com