Fiecare e #colectiv

Responsabilitatea este cel mai de pret dar cu care ar trebui sa ramanem in urma acestor evenimente. Iar responsabilitatea este individuala si colectiva. Iar schimbarea nu va veni niciodata daca nu ne vom asuma intai greselile noastre si apoi pe ale altora.

Astazi se implineste o saptamana de la tragedia cumplita, care ne-a paralizat, ne-a umplut de spaima si ne-a socat peste masura si ne-a facut sa ne intrebam cum e posibil asa ceva. Dar nu despre acest fapt dramatic vreau sa vorbesc, ci despre ce a declansat. (“colectiv” trebuie sa ramana in memoria noastra cate zile vom avea ca un reper pentru o serie intreaga de fapte).

Tragedia a scos la iveala o societate plina de putreziciuni, de mismasuri, de “merge si asa”. Legi care nu sunt respectate, autoritati care nu isi fac treaba pentru care sunt angajati si platiti, vine aruncate in stanga si dreapta, fuga de responsabilitate, un sistem de urgenta care nu este folosit cum trebuie, desi se investise bani in el (vezi clinica de arsi de la spitalul Floreasca care statea nefolosita). Asta era imaginea Romaniei dinainte de 30 octombrie, pe care o stiam cu totii.

Intre timp, spiritul civic, umanitatea si solidaritatea si-au spus cuvantul – am avut lectii imense de solidaritate, odata ce mobilizarea tuturor s-a produs pentru a sari in ajutorul celor greu incercati in tragedie – iar spiritul celor care nu mai sunt printre noi, din pacate, a scos si oamenii in strada, demonstrand inca o data ca romanii se pot mobiliza cand trebuie, iar de patru seri sunt proteste masive legate de eliminarea clasei politice corupte, plina de tare, care a justificat unul din cele mai strigate sloganuri “Coruptia ucide”. Intre timp, a cazut si guvernul si acum se negociaza unul nou.

Zeci de mii de romani s-au exprimat pe bulevardele Bucurestiului si nu numai, tragand in sfarsit semnalul de alarma pentru clasa politica in integralitatea ei: asa nu mai merge!

Si de aici cred ca o sa ma urati, pentru ca vreau sa schimb putin paradigma si sa va invit sa faceti un minim exercitiu de autoobservare. Se spune despre copii ca sunt oglinda parintilor. Mergand pe acest fir, oare politicienii nu sunt oglinda noastra? Nu noi i-am ales si i-am pus in functii si i-am votat? Si oare de ce in toti acesti ani, cind au sarit calul, nu i-am tras de maneca, ca acum?

Mobilizarea exemplara a celor care au sarit in ajutor a fost peste orice asteptari. Umanitatea si solidaritatea au iesit la iveala instantaneu in acele momente. Ei bine, haideti sa nu lasam sa treaca aceste sentimente, pe care le-am descoperit in aceste zile. Schimbarea Romaniei se produce cand fiecare dintre noi este schimbat. Nu este de ajuns sa schimbam clasa politica, trebuie sa ne schimbam fiecare. Si nu este de ajuns doar la Bucuresti, ci in toata tara, in fiecare judet, oras, comuna, sat, de la Dorohoi la Constanta si de la Resita la Vaslui.

Pentru ca daca cei care lucreaza in institutiile publice centrale sau locale vor face la fel si vor cere o spaguta, una mica, cit sa nu se prinda nimeni, si noi o vom da, nu s-a schimbat nimic. Pentru ca ca daca vom tolera in continuare abuzurile oricarui oficial sau institutie, atunci nu se va schimba nimic. Pentru ca daca vom crede orice si nu vom trece prin filtrul gandirii noastre critice, atunci nu se va schimba nimic. Pentru ca daca vom alege aceiasi primari si ne vom milogi pe langa aceiasi functionari, platiti din banii nostri, nu se va schimba nimic. Pentru ca daca vom apela la un “prieten” cand vom avea nevoie de o hartie oficiala, de un act, de o autorizatie, de o ceva, nu se va schimba nimic.

De dimineata, in drum spre birou am vazut urmatoarea scena: un taximetrist bloca intrarea catre Serviciul de Ambulanta Bucuresti, moment in care o ambulanta vroia sa intre si nu avea pe unde. Respectivul taximetrist se da jos din masina, incepe sa vocifereze, nu isi urneste masina din loc, ceea ce obliga soferul ambulantei sa faca diverse manevre sa ca intre in curtea institutiei. Este doar un exemplu minor despre greseli majore, care nu schimba societatea.

Vina o purtam cu totii. Responsabilitatea, cea despre care vorbm zilnic, aici si aiurea, ne apartine fiecaruia. Nu este de ajuns sa schimbam politicienii. Trebuie sa ne schimbam in primul rand pe noi, ca sa stim ce vrem de la ceilalti si ce trebuie sa respecta. Daca vom perpetua sistemul pe care acum il blamam si il uram, nu suntem cu nimic mai buni!

Sa nu mai aruncam tigarile pe strada, sa nu mai lasam gunoiul la stalp, sa nu mai scuipam seminte pe jos, sa aruncam la cosul de gunoi, sa nu mai fortam galbenul cind trecem cu masina printr-o intersectie. Si mergand pe acest fir, sa denuntam abuzurile de orice fel, sa ne cunoastem drepturile si obligatiile in societate si sa ne implicam. Activ. Altfel nu se va schimba nimic.

Responsabilitatea si tot ceea ce decurge din ea, acesta este cel mai de pret dar cu care ar trebui sa ramanem in urma acestor evenimente. Iar responsabilitatea este individuala si colectiva. Iar schimbarea nu va veni niciodata daca nu ne vom asuma intai greselile noastre si apoi pe ale altora.

Daca din aceasta tragedie nu intelegem ca nu se mai poate cu “lasa ca merge” sau “e bine si asa” sau cu nesimtirea unora si a a altora, care cred ca lor li se cuvine totul, atunci cei care au murit, au murit degeaba. Haideti sa pretuim memoria si spiritul lor si a celor raniti schimbandu-ne fiecare, zi de zi!

Credit foto: Fotografia nu imi apartine, este de la proteste, este semnificativa si am gasit-o pe Facebook si ii apartine lui ©Victor Toader, de pe pagina caruia i-am luat-o, si ii multumesc pe aceasta cale.