Strategii de a nu sta deoparte
De multe ori, marile campanii de CSR ale companiilor pornesc din a sprijini activitatea unui ONG care a identificat o nevoie si cauta sustinere pentru a o rezolva. Fie ca e vorba de a construi case, de a ajuta copiii bolnavi sau de a duce lumina in intuneric, exista oameni care refuza sa intoarca privirea si care coaguleaza resursele pentru rezolvarea unor probleme de care, in cele mai multe cazuri, nu sunt direct afectati.
De Roxana Rosu
Acest articol face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.
Iulian Angheluta a fondat Asociatia Free Miorita in 2012 si a pornit la drum de la o intrebare simpla: cum poate un individ sa faca ceva pentru comunitate? De atunci si pana acum a reusit deja sa incheie cu bine o serie de proiecte sociale, cel mai important scop al sau fiind de a duce, la propriu, lumina in comunitatile izolate.
„Am inceput campania de iluminare pentru oamenii din Ursici, un sat risipit la poalele Muntilor Sureanu, actiune finalizata in luna septembrie 2013.Am aflat apoi de scoala primara din Inelet, judetul Caras- Severin, si ne-am dus acolo cu lumina si calculatoare. Am ajuns apoi la ultimele trei scoli fara electricitate. Aflam mereu de noi si noi locuri si familii fara curent… Sunt mult mai multe familii la lumanare decat ne-am putea inchipui, asa ca m-am apucat si de campania Lumina pentru Romania”, povesteste Iulian Angheluta. Practic, actiunile Free Miorita au mers pe doua directii: sociale si aventura. Primele sunt cele cu si despre lumina, sub orice forma: bec, calculator, mancare, haine, carti, cum au fost Lumina pentru Ursici sau Lumina pentru ultimele trei scoli fara electricitate din Romania.
”Sunt mult mai multe familii la lumanare decat ne-am putea inchipui, asa ca de la proiecte punctuale am ajuns la campania Lumina pentru Romania “ – Iulian Angheluta, Free Miorita.
In categoria celor de aventura, intra Dacioti pana-n Mongolia, un raliu caritabil care a consemnat si prima Dacie 1310 ajunsa in Mongolia, sau Mioritici prin Kirgizstan, o aventura pe doua roti, la cort si la iurta, prin muntii kirghizi. „La un moment dat am combinat partea sociala cu aventura, rezultand un Tur al Romaniei, pe bicicleta, in cautarea oamenilor fara lumina sau pentru refacerea marcajelor unor trasee montane”. Pana acum, Free Miorita a montat panouri solare la patru scoli, ultimele fara electricitate din Romania, si in 34 de gospodarii, in 15 localitati din zece judete. Din pacate, la nivel national mai sunt zeci de mii de familii fara electricitate, singurul impediment fiind fondurile necesare si blazarea autoritatilor, dupa cum spune initiatorul actiunii. Sursele de finantare a proiectelor sunt donatiile persoanelor fizice, pe cont propriu sau angrenate in organizatii, printre participanti numarandu-se si UniCredit Bank, UniCredit Business Integrated Solutions, Ropeco Bucuresti si Mercedes-Benz Financial Services. De asemenea, actiunile pot fi sustinute si prin redirectionarea a 2% din impozit catre Free Miorita. „Este gura de oxigen care de multe ori imi da puterea de a continua”, spune Iulian Angheluta. In afara de implicarea in aceasta miscare, Angheluta are o istorie personala de voluntariat in multe alte proiecte, plantari de copaci, ecologizari, refacere de marcaje montane, actiuni caritabile pentru copii sau pentru familii defavorizate.
Experienta anterioara, cumulata cu Free Miorita, il indreptateste pe Iulian Angheluta la o parere despre atitudinea generala a societatii fata de proiectele sociale si crede ca multe dintre acestea apar si datorita neputintei noastre, de comunitate si de structuri, de a functiona dupa principii si reguli asezate: „Rezolvam o situatie sau o problema, corectam temporar sistemul care va da din nou erori. Functionam si actionam in hopuri, de aici poate si esecul nostru ca societate”.
„Ideea campaniei a aparut in cadrul unei discutii cu un amic. Vorbeam despre oamenii minunati pe langa care trecem pe strada si carora ar trebui sa le multumim pentru ceea ce ofera societatii, adica noua tuturor”, rezuma Dan Terteci, un fost jurnalist din Deva, inceputurile campaniei Premiantii fara premii, a carei prima editie a avut loc in octombrie 2013. Intr-o societate care isi tot cauta repere, el a incercat sa le scoata din anonimat si sa le prezinte in piata publica. Ideea campaniei este foarte simpla. In fiecare sambata, oamenii se aduna in centrul orasului Deva pentru a multumi unui om de valoare, de la care fiecare are ceva de invatat. Participantii pot semna pe diploma de premiant fara premiu, aratand gratitudinea lor, acesta primind, pe langa diploma respectiva, un buchet de flori tricolor, si o insigna cu margareta tricolora, logo-ul actiunii. „Propunerea a fost primita cu bratele deschise de prietenii apropiati, pentru ca in timp aceasta sa devina un fenomen cunoscut la nivel national. Am zis sa incercam sa redescoperim spatiul public ca liant in jurul valorilor pe care le recunoastem in mod asumat. Spun asta pentru ca oamenii prezenti sambata in centrul Devei nu sunt adusi de vreun partid, sindicat, ONG sau „cu clasa”, sunt oameni care afla din presa sau de pe Facebook despre acest eveniment si vin pentru a spune „multumesc” premiantului din sambata respectiva”, spune Dan Terteci. Pana acum campania a avut 91 de editii, unele dintre ele fiind cu mai multi protagonisti, asa ca numarul celor care au primit insigna cu margareta tricolora a depasit 110. Actiunea este oprita doar in perioadele electorale si de sarbatorile mari. Initiatorii campaniei vor acum sa mai faca un pas inainte si sa organizeze cateva editii itinerante, prin diferite zone ale Romaniei, pentru a „planta” acest mod de viata.
Dan Terteci crede ca a avut aceasta initiativa deoarece el insusi este „un copil care inca viseaza la o lume in care, asa cum spunea Grigore Moisil, oamenii sa judece aproape corect”. In afara de Premiantii fara premii, el este implicat in organizarea unei tabere de excelenta anuala, la Deva, prin care este recompensat cel mai bun elev de liceu din fiecare judet al tarii si din fiecare sector al Capitalei. De asemenea, Dan Terteci lucreaza in cadrul filialei Crucii Rosii a judetului Hunedoara.
Grupul de intiativa Favorit a fost infiintat de locuitori din zona fostului cinematograf din Drumul Taberei, din dorinta de a transforma locatia, acum o ruina, intr-un centru cultural multifunctional. Grupul a colaborat in acest sens si cu CeRe, reusind in ultimii cinci ani sa realizeze o parte din obiectivele propuse.
Grupul a convins autoritatile sa finanteze amenajarea centrului si a contribuit la trecerea cladirii in administratia primariei de sector, pentru derularea mai usoara a investitiei necesare. „Ca urmare a demersurilor grupului „Initiativa Favorit”, in permanenta sustinute de Centrul de Resurse pentru Participare Publica – CeRe, proiectul tehnic al Centrului Cultural Favorit a fost facut inca din anul 2012, insa nu s-a putut trece la realizarea lui deoarece RADEF RomaniaFilm era administratorul cladirii cinematografului, iar proprietar era Ministerul Culturii”.
In prezent, dupa 5 ani si jumatate de demersuri, cladirea cinematografului este in administrarea Primariei Sectorului 6, iar faza practica a proiectului poate demara. La cererea grupului „Initiativa Favorit”, proiectul actualizat a fost pus in dezbatere publica, pe site-ul Primariei Sectorului 6, si urmeaza apoi sa fie postat pe SEAP in vederea licitatiei. Conform proiectului tehnic, PS6 va finanta obiectivul de investitii Centrul Cultural Favorit pe o perioada de 3 ani (2016, 2017, 2018).
Casa Share a pornit de la un caz social prezentat in presa locala si a devenit in ultimii ani un proiect extins de ajutorare a familiilor sarace, care traiesc in conditii extrem de dificile. „Am vazut povestea a sase copii parasiti de mama si crescuti doar de tata, care traiau intr-o cocioaba de lut si m-am urcat instantaneu intr-o duba de la mine de la firma, am umplut-o cu cele necesare si am plecat la ei. Am ramas socat ce am vazut acolo si am hotarat sa le fac o casa”, descrie Bogdan Tanasa punctul zero al asociatiei sale. Dupa finalizarea primului proiect, cel din satul Vladeni, de langa Iasi, comunitatea creata pe Facebook a continuat sa se implice in alte cazuri sociale, prin donatii si voluntariat, reusind sa finalizeze anul trecut sapte case pentru familii sarace. „Am infiintat Asociatia Casa Share pentru a putea atrage sponsorizari de la companii si acei 2% de la salariati. Asadar nu o sa mai trebuiasca sa mai merg cu „cersitul” la prieteni”. Bogdan Tanasa spune ca impactul emotional al cazurilor sociale este foarte mare in online, dar, din cei 50.000 de fani ai paginii de Facebook, doar cativa se implica si financiar. Donatiile in bani au venit anul trecut atat de la romani, cat si de la straini care au citit pe internet despre campaniile derulate de Casa Share.
„De la o casa am ajuns la sapte case intr-un an, asigurand un viitor mai bun pentru 34 de copii”.
In plus, Casa Share a organizat o campanie pentru oamenii strazii, in care a oferit acestora mancare calda, paturi si imbracaminte, a cumparat un carut electric pentru un baiat cu handicap din Bacau, a facut o rampa de urcare pentru o tanara imobilizata in scaunul cu rotile si a daruit unei alte familii din Galati o dubita si scule de instalatii. „Am dus toti cei 34 de copii de la Casa Share la munte in vacanta de Craciun, iar la vara o sa mearga toti la mare in vacanta. Am salvat o batranica abandonata din Neamt si am dus-o la un Centru de Ingrijire batrani”, enumera Bogdan Tanasa faptele frumoase pe care a reusit sa le faca, impreuna cu o mana de oameni dedicati, anul trecut. In 2016, el vrea sa depaseasca pragul de sapte case construite.
Bogdan Tanasa se descrie in primul rand ca fiind tata, proprietar al unei mici fabrici de peleti si un om care a invatat sa ajute de mic, dupa ce a lucrat la o fundatie din strainatate, ajutand copiii de la Casa de Copii Popricani. „La nivel personal, m-am incarcat cu energie pozitiva cat pentru 20 de ani, iar sotia si copilul (5 ani) s-au implicat si ei aducand bucurie maxima in familie”.
1leu.org este initiativa unui grup de oameni obisnuiti care au decis sa faca tot ce pot pentru a strange din donatii suma de 80 de milioane de lei, necesara pentru constructia unui spital privat pentru copii, in Bucuresti, operat si detinut de o fundatie. Initiatorul proiectului, Alex Zamfir, spune despre el ca este un om care traieste in aceasta tara si care se loveste, ca toti ceilalti, de problemele cotidiene. „Una dintre aceste probleme este necesitatea unui numar prea mare de parinti de a cauta solutii pentru copiii lor bolnavi in alte tari. Intre 2013 si 2015 m-am implicat in cateva cazuri punctuale ale unor copii care trebuiau sa stranga foarte multi bani pentru a urma un tratament in strainatate, tratament care le-ar fi putut salva viata. Asa ca, la inceputul anului 2015, am luat decizia de a incerca, alaturi de altii, sa strangem bani pentru a construi un spital de oncologie pediatrica aici, in Romania”, rezuma el inceputurile proiectului.
Planul 1leu.org este de a construi primul centru medical independent de oncologie si de hematologie pediatrica din Romania, investitie estimate la 80 de milioane de lei. „Pare mult la prima vedere, dar ar insemna ca fiecare roman care traieste in aceasta tara sa doneze 1 leu o data la 9 luni sau 4 lei in total (pentru ca noi vrem sa strangem acesti bani in 3 ani)”. Toti membrii fondatori, precum si cei care s-au alaturat proiectului pe parcurs, sunt oameni care vor sa faca ceva pentru ceilalti. Unii sunt parinti, altii nu, unii au avut de-a face cu cancerul foarte indeaproape, altii, nu. „Toti ne dorim sa facem ceva pentru copiii acestei tari”.
Ei au strans aproape 300.000 de lei intr-un an, cea mai mare parte a acestei sume fiind adunata, la propriu, leu cu leu. In 2016, actiunile se vor concentra pe „corporate”, in incercarea de a convinge cat mai multe companii sa se alature acestui proiect. Obiectivul declarat si asumat al Asociatiei 1 Leu pentru 2016 este sa cumpere terenul necesar acestui proiect.
Planul este ca acest centru medical sa aiba 50 de paturi, doua sali de operatie, sectie de radioterapie si de transplant medular. Cele 80 de milioane de lei ar acoperi achizitia unui teren de 1.5 hectare undeva in apropierea Bucurestiului, ridicarea unei constructii de aproximativ 7.000 de metri patrati, precum si dotarea spitalului cu cele mai moderne echipamente si instalatii care sa permita tratarea si vindecarea unui numar cat mai mare de copii bolnavi. Membrii fondatori ai Asociatiei 1 Leu provin din diverse industrii, iar doi dintre acestia sunt absolventi ai Facultatii de Medicina, fiind medici cu specializare ulterioara.
CeRe, Centrul de Resurse pentru Participare Publica, a aparut in 2006, la initiativa Oanei Preda, actualul director executiv, si a altor doua colege, Ioana Popa si Alina Inayeh. „Lucram atunci toate trei la o organizatie americana, National Democratic Institute (NDI), care la vremea aceea urma sa-si diminueze programele in Romania, considerand ca eforturile de democratizare raman in atentia Europei. Atunci, noi trei am considerat ca treaba noastra nu s-a terminat. Am atras alaturi de noi alte cateva persoane si asa a aparut CeRe. NDI ne-a sustinut formarea si, cum continuam o munca deja inceputa, am atras destul de repede sustinere si incredere”, povesteste Oana Preda despre inceputurile organizatiei. Pe scurt, misiunea CeRe este de a sprijini organizatiile neguvernamentale si institutiile publice in insusirea principiilor si in aplicarea metodelor de participare publica.
Pentru a indeplini aceasta misiune, CeRe ofera asistenta organizatiilor neguvernamentale si institutiilor publice in scopuri multiple. In ultimii ani, organizatia a investit in lucrul cu grupuri de cetateni, considerand aceasta cea mai mare reusita, de a invata oamenii obisnuiti sa-si faca vocea auzita si sa determine autoritati publice sa faca sau sa nu faca ceva: sa aloce resurse pentru reamenajarea unui parc, sa redea comunitatii o cladire abandonata, sa nu autorizeze o constructie pe spatiul verde. „In continuare vom investi in aceasta directie. Pornind de aici, avem pe agenda construirea unei retele de grupuri civice in Bucuresti. Acum, fiecare grup activeaza in cartierul sau concentrandu- se pe problemele cartierului. In perioada urmatoare vom investi in a-i aduce pe acesti oameni impreuna, vom facilita sustinere reciproca si actiuni comune. Mai avem pe agenda un forum de candidati pentru alegerile locale, care sa dea oamenilor prilejul sa-si promoveze cauzele, sa-i chestioneze pe candidati si apoi sa aleaga in consecinta”.
Tot in directia organizarii comunitare si asistentei pentru advocacy, CeRe vrea sa se extinda mai mult in tara si sa promoveze metodele de lucru in asa fel incat acestea sa fie preluate si de altii. In plus, CeRe va lansa in curand platforma online Activist 24/7, unde potentiali activisti se vor putea conecta cu campanii sau actiuni pe care ar dori sa le sustina. Un alt proiect al CeRe care a devenit traditie este Gala Premiilor Participarii Publice – un eveniment anual care celebreaza eforturile de advocacy ale cetatenilor si organizatiilor. In 2016, asociatia a ajuns la cea de-a VII-a editie a Galei.
„Probabil in Romania inca domina «majoritatea tacuta», insa noi vedem o crestere semnificativa a implicarii oamenilor. Din ce in ce mai multi oameni se organizeaza in grupuri de initiativa, trag la raspundere administratia pentru decizii proaste, isi cer drepturile, protesteaza, se implica in proiecte ale organizatiilor neguvernamentale sau doneaza”, spune Oana Preda.
Ea considera ca tendintele in comunitate sunt pozitive de doi-trei ani si ca „bulgarele de zapada a inceput sa se rostogoleasca”.
In privinta atitudinii autoritatilor fata de mesajele societatii civile, reprezentantul CeRe spune ca in noul Guvern au ajuns multe persoane din zona societatii civile, care cunosc valoarea unei relatii sanatoase cu societatea, dar e inca prea devreme pentru a sti daca vor reusi sa miste putin lucrurile. „Ce vedem e promitator. Un exemplu recent este asa-numita comisie „pentru taiat hartii” care a fost infiintata la Cancelaria Primului Ministru, cu misiunea de stabili ce se poate face pentru debirocratizare”. Un alt exemplu bun este Ministrul Culturii, care deja a luat doua decizii importante care au raspuns cerintelor cetatenilor si societatii civile: protejarea sitului Rosia Montana si includerea unor cladiri ale fostei mine Petrila in patrimoniul industrial.
Acest articol face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.
Leave a comment