Raportarea nonfinanciara, investitie pe termen lung

Experienta acumulata pe parcursul colaborarii noastre cu clientii la nivel regional (Europa Centrala si de Est) sau national in aceasta zona a raportarii nonfinanciare ne-a aratat ca, dintre toate motivele pentru care o companie ar trebui sa raporteze, obligativitatea ar trebui sa fie ultima pe lista.

De Razvan Nicolescu, Executive Lead Adviser Deloitte Central Europe, Fost Ministru al Energiei in 2014

---

Articolul face parte din al III-lea numar al The CSR Report. Comanda AICI.

---

Managementul si oamenii care lucreaza intr-o companie vad si simt ca tendintele in perceperea activitatii lor si a impactului pe care aceasta il creeaza sunt modelate de asteptarile clientilor, partenerilor de afaceri si actionarilor. Aceasta perceptie a devenit un atu la fel de important ca si cele care concura la realizarea obiectului de activitate.

Astfel, raportarea vine ca un pas natural in evolutia organizatiei si ofera mai multe motive pentru care este utila si poate deveni esentiala pentru o afacere: perspectiva de ansamblu, completa asupra activitatilor, imbunatatirea procesului decizional, satisfactia propriilor angajati si cresterea increderii din partea clientilor si a partilor interesate (actionari, banci, autoritati locale sau centrale, etc.).

Dincolo de perceptie, insa, exista si o alta serie de avantaje, concretizate prin accesul la finantari cu dobanzi preferentiale din partea organismelor financiare internationale (Banca Mondiala – IFC, BERD, fonduri de investitii private sau suverane) sau la anumite proiecte derulate cu fonduri europene/nationale, acolo unde raportarea privind sustenabilitatea ar putea deveni, in curand, obligatorie.

Referindu-ma strict la companiile care activeaza in domeniul energiei si resurselor naturale din Romania, consider ca raportarea – mai ales in cazul entitatilor detinute majoritar de stat – este esentiala pentru evolutia lor. Intr-un domeniu care a avut si inca mai are parte de o perceptie majoritar negativa din partea publicului larg (in esenta, a consumatorilor obisnuiti), raportarea reprezinta mai mult decat o necesitate, ea trebuie sa devina o urgenta.

Multe astfel de companii nu par a avea grija zilei de maine, caci si aceasta e o scuza destul de des invocata – nu stim daca supravietuim si anul acesta, cum sa ne preocupe sustenabilitatea. In anul de gratie 2017, chiar si dupa mai multe listari de succes ale unor societati-cheie detinute de stat, din energie electrica si gaze naturale, doar cateva companii private si-au facut un obicei din a raporta voluntar, an de an, performantele din domeniul sustenabilitatii.

Din toate aceste motive, pentru companiile din energie – fie ca produc energie electrica, extrag gaze naturale sau presteaza servicii conexe, cu actionari privati sau institutii ale statului roman, este important sa raporteze si sa comunice eficient si transparent impactul activitatilor lor in Romania, pentru a recastiga, in primul rand, increderea publicului larg si pentru a-si imbunatati sansele de a performa cu succes in viitor pe piata romaneasca.

---

Articolul face parte din al III-lea numar al The CSR Report. Comanda AICI.

---