Raportul anual al faptelor bune
Incepand cu anul 2017, toate marile companii din Uniunea Europeana vor trebui sa faca publice rapoarte non- financiare detaliate legate de activitatea lor, potrivit unei directive europene adoptate inca de la finalul anului 2014. Implicatiile acestei legi sunt substantiale si pentru marile companii din Romania, inclusiv cele de stat. Angela Filote – Seful Reprezentantei Comisiei Europene in Romania.
Acest editorial face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.
Marii actori economici vor trebui sa prezinte, pe langa raportul financiar anual, si unul care detaliaza modul in care aplica masurile de responsabilitate corporatista. Publicul va avea astfel acces si la alte detalii, in afara de cele privind activitatea lor comerciala curenta, cum ar fi prevenirea discriminarii de orice fel, modalitatile de evitare a coruptiei, bunele practici legate de integritate, respectarea drepturilor omului, a egalitatii de gen si, nu in ultimul rand, respectarea standardelor si politicilor de mediu.
Ce aduce nou aceasta directiva?
Unele mari companii publica deja de ceva vreme asemenea rapoarte, iar actiunile de responsabilitate sociala a companiilor nu mai sunt o noutate. „Atunci de ce era nevoie ca Uniunea Europeana sa legifereze ceva ce marile companii faceau deja?”, va intrebati probabil. Initiativa Comisiei Europene vine sa impuna ca regula o buna practica existenta in mediul de afaceri si totodata sa standardizeze felul in care sunt raportate aceste actiuni facandu-le, implicit, mai usor de comparat si apreciat. Doar ne intereseaza sa stim cat de „buni cetateni” sunt companiile, nu-i asa?
De ce avem nevoie de o raportare non-financiara obligatorie?
O crestere economica durabila nu se poate obtine fara transparenta din partea mediului de afaceri. Ultima mare criza economica ne-a demonstrat acest lucru, iar lectiile invatate in acea perioada sunt puse acum in practica.
Astazi intelegem din ce in ce mai bine faptul ca sustenabilitatea economica este posibila nu doar printr-un bun randament financiar, ci si prin politicile de responsabilitate sociala – precum cele privind integritatea mediului de afaceri, egalitatea de sanse, lupta impotriva discriminarii la locul de munca – aplicate intr-o companie.
In societatea moderna europeana, marile companii trebuie sa isi asume o implicare si mai activa in comunitatile in care isi desfasoara activitatea. Increderea consumatorilor in integritatea entitatilor economice, mai ales cele mari, a devenit astazi obligatorie pentru o societate stabila. Noua legislatie pune la dispozitia statelor membre instrumente de verificare a performantelor corporatiste, inclusiv in cazul marilor agenti economici de stat. Acestia vor fi auditati, fie de catre institutii ale statului, fie de catre firme private specializate agreate de catre guverne. Fiecare stat membru poate alege cum doreste sa realizeze aceasta auditare a rapoartelor anuale.
Cine trebuie sa raporteze?
Atunci cand expertii Comisiei au elaborat primele propuneri legislative privind raportarea non-financiara au avut in vedere faptul ca un asemenea demers ar putea fi impovarator pentru intreprinderile mijlocii si mai ales pentru cele mici. Textul prezentei directive face referire in primul rand la „intreprinderile care sunt entitati de interes public”, pe care le defineste ca fiind acele companii „cu un numar mediu de angajati de peste 500”. Sunt, de asemenea, mentionate alte doua criterii privind firmele ce urmeaza a fi vizate de noua legislatie – cifra neta de afaceri (peste 40 de milioane de euro) si totalul bilantului (peste 20 de milioane de euro). In acelasi timp, directiva lasa la latitudinea statelor membre posibilitatea de a-si propune obiective si mai indraznete privind implementarea raportarii non- financiare.
In cazul Romaniei, o atentie deosebita vor starni, cu siguranta, primele rapoarte non-financiare ale companiilor de stat. Pentru acestea, directiva privind raportarea non-financiara reprezinta o ocazie si un instrument extraordinar pentru transparentizarea activitatii lor. Implicit, acestea vor avea astfel ocazia de a-si prezenta mai bine rolul si amprenta in societate, pentru a-si intregi si consolida reputatia, dar si pentru a-si imbogati relatia cu consumatorii si cu partenerii.
Atat companiile de stat, cat si cele private, vor putea sa isi prezinte public mai bine pasii deja facuti pentru a aplica in structurile lor politici sociale importante.
Am putea avea primele astfel de rapoarte non-financiare incepand din 2017. Timpul este scurt, dar asteptarile societatii privind transparenta cetatenilor corporatisti devin tot mai mari. Si acestor asteptari trebuie sa li se raspunda. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Acest editorial face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.
Leave a comment